Părinte, am simțit că nu trebuie să trimit pe 31 ianuarie cuvintele mele despre ce înseamnă iubirea de Dumnezeu. Cumva, nu știu de ce, mi s-a părut că, dacă oamenii ar fi citit aceste gânduri în contextul unui concurs, și-ar fi pierdut din curăția lor. Dar vă spun dumneavoastră, ca la Taina Spovedaniei. Iubirea de Dumnezeu se manifestă prin oameni. Am trăit-o atunci când prietena mea, Adeluța, m-a primit în intimitatea casei ei ori de câte ori nu am avut unde să stau; când prietena mea, Oana, m-a iubit și ajutat ca pe propria ei soră; când prietena mea, Mira, mi-a dat cheile casei sale ca să stau cât am nevoie; când prietena mea, Elena, mi-a dat bani în clipe grele, fără să îi cer...și fără să îi mai vrea înapoi; când când prietena mea, Dana, mi-a deschis ușa inimii și a casei; când prietena mea, Cristina, m-a ajutat în nesfârșite rânduri... Lista este lungă și acum, scriindu-vă, îmi dau seama încă odată ce înseamnă și cât de mare este iubirea de Dumnezeu. Am trăit iubirea lui Dumnezeu când am simțit că prietenele mele nu m-au părăsit, chiar dacă eu am greșit, după normele societății; nu s-au scârbit de mine, nu m-au îndepărtat, ci m-au certat și m-au iubit. La fel și familia. Părinte... iubirea de Dumnezeu este și atunci când închid ochii și îmi luminează sufletul amintirea zâmbetului prietenei mele, Daniela, plecată la El în timpul pandemiei; nici acum nu pot să înțeleg cu adevărat că a plecat. Iubirea de Dumnezeu mai este atunci când, în noaptea de Înviere, le spun tuturor străbunilor mei, fiecăruia pe rând, că Hristos a înviat, și simt cum rugăciunile lor pentru mine se topesc în lumina Lui, dându-mi certitudinea că ADEVĂRAT A ÎNVIAT. În fiecare om care îmi amintește de bucuria la care ne îndemna Hristos, găsesc iubirea de Dumnezeu. Nr 14 Silvia