L-am intalnit de mic copil,in casa bunicilor mei,ca mai apoi sa il zaresc in fiecare zi al existentei mele. Nu aveam cum nici de fel sa-L pierd din ochi pentru ca era soarele si luna care imi calauzeau pasii,era ploaia atat trebuincioasa(spunea bunicul) vietii noastre. Era in rugaciunile bunicilor la fiecare pas:era in in ochelarii bunicii asezati pe Psaltirea veche,in multumirile bunicului pentru roadele pamantului si sanatate animalelor,era in posturele de peste an,era in curatenia casei,curtii si a sufletului inaintea Pastelui ,in duminicile si sarbatorile pastrate cu sfintenie si petrecute in casa Lui,in predica parintelui,in anafura si potir,in icoane si evanghelie. Era in mana intinsa unui nevoias,in lacrimi de suferinta pentru o piedere sau un necaz. M-am nascut,am crescut si am sa plec din voia Lui. Sus inima si capul plecat Textul numărul 16. LAURA