Textul 19. Marilena IUBIREA A RĂMAS ÎNTINSĂ Iubirea a rămas întinsă in patru cuie pe calvar A vrut sa rezideasca templul prin suferință și prin har Știa El , Domnul Slavei noastre ca doar așa vom fi salvați Și doar prin sângele stropirii vom fi de tatăl înfiați A dus o luptă neegala cu duhurile din văzduh Ca noi sa înălțăm spre ceruri o rugă-n adevăr și duh Când strigătul iubirii Sale a răsunat până-n adânc Cutremur s a făcut deodată peste al țării-ntreg pământ Chiar soarele-și pierdu lumina, purta veșmânt de doliu greu Pentru-a jeli în taină moartea a Fiului lui Dumnezeu Catapeteasma-n templu sacru s a rupt ca de un mare vânt Să nu mai fie despărțire, nici suferință, nici mormânt De-atunci noi suntem liberi, liberi, scăpați pe veci de-al morții chin La sânul Lui venim ca pruncii cu cel mai dureros suspin: Cât ne a iubit! Cât ne a iubit!