Iubirea de Dumnezeu Ce profunde sunt cuvintele rostite cu sfințenie Când dimineața privești cerul și mulțumești cu smerenie, Iar de treci pe lângă biserică faci o închinare Și celui flămând sau în necaz îi oferi alinare! Pe drum, îl vezi pe frate și transmiți o salutare, Mergi la sărmana mamă si-i dai o îmbrățișare. Îți privești familia cu sufletul înflorind și inima iubind Și crești un pui de om, odihnă pentru el jertfind. Fericit și cu inima împăcată trăiești în Bucurie, Răspunzandu-I cu IUBIRE la Cel ce ne-a iubit întâi. Alexandra Text 35