Iubirea de Dumnezeu este busola sufletului meu, un far în întuneric și un izvor nesecat de pace. Este încrederea că, indiferent de greutăți, nu sunt niciodată singură. Iubirea Lui mă îndeamnă să fiu mai bună, mai răbdătoare, mai iertătoare. Este sensul profund al vieții, o flacără vie ce nu se stinge niciodată. Prin iubirea de Dumnezeu învăț să iubesc lumea, să iert și să sper la tot ce este mai bun. Este liniștea inimii mele și credința că fiecare zi este un dar divin. Iubirea de Dumnezeu este o legătură nevăzută, dar profundă, care se simte până-n măduva oaselor. În iubirea Lui descoperim adevărata fericire și siguranță. Spre final, aș putea spune că iubirea de Dumnezeu reprezintă legământul sufletului cu veșnicia, este puntea spre viața de apoi, o viață lipsită de griji, supărări și suspine. Această iubire este unică, mai presus de timp și spațiu, de tot ce-i pământesc și nesfârșită, deschizându-ne porțile spre viața veșnică și spre mântuire. Textul 53. Diana