Despre Rugăciune - Cuviosul Sofronie Athonitul Grea este nevoința pentru rugăciune: se schimbă stările duhului nostru; uneori rugăciunea curge în noi precum un râu puternic, alteori însă inima rămâne uscată. Dar să fie de cât mai scurtă durată slăbirea puterii rugăciunii. Rugăciunea nu arareori înseamnă a destănui lui Dumnezeu toată jalnica noastră stare: neputință, negrijanie (nepăsare), îndoieli, frici, zbucium, deznădejde - într-un cuvânt, tot ce este legat de împrejurările existenței noastre; a-I destăinui fără a căuta expresii elegante și nici măcar vreo succesiune logică... Adesea acest mijloc de a comunica cu Dumnezeu este începutul unei rugăciuni-convorbiri.